Desprea patrie si patriotism
Univesritatea este pustie.
Scarile obosite de atita calcat in picioare acum au ocazia sa savureze din
tacerea coridoarelor care nu va dura mult pentru ca deja este sfirsit de august. Intru in
aceasta institutia de invatzamint cu gindul ca
este 1 septembrie si trebuie sa vad orarul care promite schimbari. Vad
cum in jur e mare forfot pentru ca anul acesta au fost acceptati prea multi
boboci. Nu stiu de ce dar majoritatea din ei vin cu un aer atit de important la facultate de parka ai senzatia
ca acus vor nimeri drept in televizor.
Desigur nu m-am referit la expresia “сыграть в ящик”
pentru ca daca avea sa subinteleg anume asta ar fi destul de tristut. Vad cum
greutatea gindurilor ii apasa pe cei din anul trei care deja se gindesc la o
eventuala angajare insa inteleg ca procesul este destul de anevoios.
Profesorii, ce pot face profesorii, asteapta probabil venirea acestui 1
Septembrie pentru a incepe a preda si mult mai asteptat este noiembrie in care
majoritatea pot nota.
Dintotdeauna ma gindeam cum e sa fii profesor
si sa pui nota 2, uneori am impresia ca ei primesc o satisfactie atunci cind
procedeaza asa. Imi este foarte interesant
sa analizez toate miscarile care se produc pe holuri, daca a-ti fi
atenti a-ti observa destul de multe lucruri. Chiar acum vad un student care
si-a scapat niste foi pe jos si toti ca niste rinoceri merg si nimeni nu
indrazneste sa se opreasca pentru a-l ajuta. Vazind asta imi amintesc de scena
din desenul animat “Lion King”, momentul in care regale leu moare calcat de
niste bivoli\boi. Si ma gindesc oare un bou ar putea ucide un leu.? Evident il
ucide, moral, adica prin prostiile pe
care le spune, ori prin prezenta inca a unui bou care evident il doboara
de aici si reise ca unde-s doi
puterea creste si leul ramine a fi rege doar pentru sine, undeva in
interior,destul de atinc. Dar asta e! Acum intru in sala unde lumina este atit
de apasatoare incit ochii involuntar se inchid. Toti ne dam bine seama cu cita
greutate au fost deschisi acesti ochi , pentru ca mai apoi o simpla lumina sa
vina si sa distruga toate straduintele de dimineatza. Dar eu sunt puternica si
totusi intru in sala pentru a asculta lectia si nimeni nu stie la ce va urma…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu